Tot ma obsedeaza testele alea de poligraf care ii bagau pe adimini stres maxim, ca se simteaau ca niste criminali. Adminii se temeau de management si noi ne temeam de management si de admini.
Cine a scapat intreaga de acolo e norocoasa, parerea mea. Cred ca multe fete au ajuns la psiholog dupa aceea.
Vreau sa ma angajez la best studios
Ma obligau si la sedinta saptamanala de 4-5 ore. Adormeam pe scaun de oboseala, imi picau ochii. Pe urma ma obligau sa raman dupa sedinta sa discute cu mine individual, ca sa ma „motiveze”. Aveam 19 ani, din Bucuresti, mama singura si credeam ca o sa ma descurc, dar m-au epuizat complet.anyya scrie: 16 Iun 2026 14:19 Laa Best Studio nu mai aveam timp de nimic. Nu mai aveam timp sa-mi spal rufe, sa vad prieteni, sa-mi fac curat in casa. Nu mai zic de iubit, ala a plecat de mult ca nu ma mai vedea deloc. Eram cu capul in camera 24/7, veneam acasa doar sa dorm.
Cei de la Best imi tot spuneau sa nu dau la facultate ca e pierdere de timp, ca oricum castig mai multi bani aici. Eu voiam sa continui studiile dar ma descurajau tot timpul. Spun ca au program special pentru studenti dar nu au nimic, e minciuna curata.
Stiu si eu sedintele alea de 4-5 ore pe saptamana care erau chin total. Ma simteam ca la interogatoriu, nu la job. Nu ma ajutau cu nimic, numai o bataie de cap in plus. Dar ei tot insistau si tot ce stiau era sa-mi zica sa bag mai multe ore la program….
Abuzurile de la munca nu se opreau aici din pacate. Trebuie sa zica cineva si asta…. fetelor patronul de la Best Studio se da la modele tot timpul. A incercat si cu mine si mi s-a facut greata rau, ma pipaia si imi zicea chestii scarbos. Cand i-am rezistat a inceput sa ma streseze si sa ma preseze cu orele pana am plecat.
salut fetelor, am lucrat la Best studio din Bucuresti vreo 8 luni si pot sa va spun ca m-am simtit ca la puscarie. Ma obligau sa ma tunez cu silicoane ca sa arat mai bine pe camera, era o presiune uriasa pe corp si pe imagine.
Eram tanara, aveam 21 de ani, venisem din provincie cu situatia nasoala acasa si credeam ca o sa fie mai bine, dar m-am trezit prinsa intr-un cosmar.
Eram tanara, aveam 21 de ani, venisem din provincie cu situatia nasoala acasa si credeam ca o sa fie mai bine, dar m-am trezit prinsa intr-un cosmar.
Patronul Doru, ala pe care-l numesc „regele videochatului”, e un marlan de fotbalist care se poarta ca un taran. se rasteste la toata lumea si are o mutra de parca voia sa te pocneasca in orice secunda. Mie si altor fete ne era frica de el, il evitam cat puteam cand venea prin studio.